Miau, miau

Nu-mi plac multe lucruri, așa că printre mărar sau VW Passat se numără și PISICILE. Nu știu de ce, însă mereu am avut eu o problemă cu ele, mereu mi s-au părut niște creaturi hoațe, trimise de pe altă lume ca să ne supravegheze pe noi și ușor, ușor să vină cu toată șatra lor să ne invadeze. Așa că în ăștia nu foarte mulți ani pe care i-am avut nu am avut absolut niciodata PISICĂ, ci doar câini….până ieri.

Știți din seria de articole pe care am început-o( În vizită prin România #1) că recent m-am întors din concediu iar acolo unde am stat era un motănel, care mi-a furat inima mai ceva ca adolesentele din ziua de azi. Nu, nu l-am luat pe el dar imediat cum am ajuns acasă am trecut de la căutatul de mașini la căutatul de pisoi.

Și după căutări, mesaje și telefoane peste telefoane, l-am găsit și pe noul membru al familiei(să ne înțelegem, în urmă cu o lună nu îmi imaginam în viața mea că noul membru al familiei o să fie un motan).

Îl cheamă Tomi, are 6 săptămâni și e pregătit să facă victime(perdele, mobilă, pielea mea). 😀